DICTATURA PARTIDULUI UNIC-1940

Decret-lege pentru apărarea ordinei politice unice şi totalitare a statului român
(22 iunie 1940)

Art. 1. Constituie delictul de uneltire contra odinei publice a Ţării şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 la 5 ani şi amendă de la 10.000 la 100.000 lei, interdicţie corecţională de la 1 la 5 ani:
a) Faptul de a propovădui prin viu grai sau prin scris schimbarea organizării politice a Ţării azi existentă astfel cum ea este stabilită prin decretul-lege de înfiinţare a Partidului Naţiunii;
b) Faptul de a constitui sau organiza asociaţiuni secrete în scopul arătat la aliniatul precedent;
c) Faptul de a reconstitui asociaţiuni dizolvate sau de a continua activitatea lor;
e) Orice fapt tinzând a arunca discredit asupra organizaţiunii politice unice recunoscută de lege sau a-i zădărnici activitatea.
Cei condamnaţi pe baza prezentului text vor pierde dreptul la pensiune dacă sunt pensionari publici.
Art. 2. Nu poate fi funcţionar public cine nu este membru în Partidul Naţiunii. Cei ce nu vor cere înscrierea până cel târziu la data de 1 august 1940, precum şi cei ce cerând înscrierea nu vor fi admişi, sunt revocaţi de plin drept pe această dată. Această dispoziţiune nu se aplică militarilor în activitate.
Art. 3. Nimeni nu poate candida şi nimeni nu poate fi ales în consiliul sau comitetul de conducere al vreuneia dintre profesiunile libere organizate prin legi dacă nu este membru al Partidului Naţiunii. Pierderea calităţii de membru al partidului atrage de plin drept excluderea din orice colegiu sau organizaţie privitoare la profesiunile libere.
Art. 4. Orice persoană juridică, asociaţie sau societate de orice natură şi oricare ar fi obiectul activităţii ei, se dizolva dacă:
a) Persoanele având conducerea ei vor desfăşura o activitate potrivnică intereselor Partidului Naţiunii;
b) Fonduri ale ziselor asociaţii sau societăţi vor fi întrebuinţate în scop de propagandă potrivnică Partidului Naţiunii;
Art. 5. Nimeni nu poate fi membru în consiliul de administraţie al unei între-prinderi private sau publice dacă nu are calitatea de membru al Partidului Naţiunii.
Art. 6. Acela care smulge, distruge, deteriorează în public în scop de dispreţ sau batjocură insignele, emblemele, uniformele, manifestele sau publicaţiunile Partidului Naţiunii se va pedepsi cu închisoare corecţională de la o lună la un an.
Art. 7. Averea persoanelor fizice sau juridice ce se vor face vinovate de unul din delictele de mai sus enumerate va fi pusă sub sechestru pe timpul ce se va determina de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare. Judecata va putea pronunţa lichidarea întreprinderilor sociale sau radierea firmelor individuale, precum şi lichidarea părţilor sociale de orice fel în întreprinderi de orice natură.
Art. 8. Procesele având de obiect judecata oricăreia din infracţiunile arătate în articolele precedente se vor judeca după procedura flagrantelor delicte cuprinse în Codul penal Carol al II-lea. Chiar dacă nu sunt întrunite condiţiunile art. 226 din Codul de procedură penală Carol al II-lea.

Monitorul oficial, din 22 iunie 1940

DEMOCRATIE-MONARHIE-DICTATURA

Se vorbeste si s-a vorbit mult despre conceptul de democratie, adica conducerea statului de alesii poporului. O idée veche si totusi noua, mai ales în modul ei de aplicare.
Cum se manifesta aceasta democratie în mod practic, pentru cetateanul de rând?
Nu prea spectaculos!
Odata la 3, 4, 5 ani putem pune un X cu betigasul pe o bucatica de hârtie iar daca suntem cu adevarat suparati si avem aprobare de la politie, putem sa ne scriem pasurile pe o bucata de carton, sa o punem în vârf de bat si sa ne plimbam pe strazi cu ea ca sa vada toata lumea ca suntem nemultumiti.
Dar, în dictionarul meu, orice institutie aleasa prin vot popular se numeste democratica.
De aceea pentru mine monarhia, oricât de constitutionala ar fi, nu este democratie adevarata. Statele Unite ale Americii , sau Elvetia sunt mai democratice în principiu decat Marea Britanie sau Olanda. De ce? Simplu: pentru ca locul privilegiat se mosteneste nu se castiga.
Poate democratia gresi? Sigur ca da! Bazati pe aparente, putem alege pe cine nu trebuie iar conducatorii alesi pot dirija tara pe cai nedorite, catastrofale. Dar atâta timp cât democratia este în vigoare, ea are calitatea de a se autocorecta.
O conceptie gresita si mult raspândita este ca Hitler a fost ales la conducerea tarii de poporul german, în mod democratic. Trebuie spus de la bun început ca aceasta nu este adevarat. La respectivele alegeri, pare-mise în 1932 sau ’33 nici un partid nu a obtinut majoritatea necesara pentru a forma guvernul. Presedintele Paul Hinderburg, la presiunile aplicate de marii industrialisti precum Fritz Thyesen, Hjalmar Schacht si altii, l-a numit pe Hitler drept cancelar cu însarcinarea de a forma un guvern de coalitie. In acest guvern nazistii aveau numai 2 portofolii ministeriale. In luptele pentru putere, nici un partid nu a reusit sa formeze o coalitie viabila si Hitler a cerut presedintelui Hinderburg sa dizolve parlamentul si sa programeze noi alegeri pentru luna martie 1933. Dar la 27 Februarie 1933 Parlamentul german (Reichstag-ul) a fost cuprins de flacari iar pentru ca un parlamentar communist olandez se afla în cladire, focul a fost pus pe seama unui complot comunist. Bazat pe acesta, a doua zi, 28 februarie, guvernul lui Hitler a interzis, nu numai Partidul Comunist ci si o serie de alte grupari politice iar parlamentarii acestora au fost arestati sau asasinati. Cu toate acestea, la alegerile din 6 martie 1933, nazistii tot nu au fost în stare sa-si asigure o majoritate absoluta în parlament asa ca Hitler a introdus o lege care dadea cabinetului, adica guvernului, puteri legislative pe o perioada de 4 ani. In acest fel atât puterea legislativa cat si cea executive se aflau în mâinile lui Hitler. Si asa Germania s-a transformat într-o dictatura.
Iar restul se stie…………