Amintiri cu muzica

In toamna anului 1968 s-a deschis în Bucuresti, la Casa Studentilor Grigore Preoteasa sub initiativa fratilor Petrescu, un Club de muzica pop intitulat, cu o imaginatie oarecum latenta, chiar Clubul POP. Personal am aflat de întrunirea de constituire de la un coleg de facultate, Flavius zis si Vica, baiat agreabil cu care, din când în când, chinuiam chitarele împreuna încercand sa sunam cât mai aproape de idolii muzicali ai vremii respective. Impreuna cu alti câtiva studenti de la Facultatea de Electronica, ne-am prezentat curiosi la Casa Studentilor unde, dupa o mica expunere a fratilor Petrescu (baietii scriitorului Camil Petrescu) ne-am exprimat dorinta de a fi membrii acestui club foarte inedit pentru societatea în care vietuiam.
Imi aduc aminte ca s-au programat adunari periodice unde grupuri rock si solisti de muzica folk autohtoni ne delectau cu îndemanarea si talentul lor iar initiatorii acestei actiuni încercau sa ne educe în istoria destul de scurta a muzicii rock/pop/folk contemporane prin prezentarea de discuri si interpreti, bineinteles cântând în limba engleza. Eram de asemenea invitati ca sa votam la fiecare adunare un fel clasament muzical, un top al cântecelor, care clasament se anunta în cadrul adunarii urmatoare si care avea inevitabil pe primul loc "Hey Jude" al lui Beatles. Si culmea ciudateniei, la concurenta cu Beatles pentru primul loc era Luis Armstrong cu "What a Wonderful Life"!
Membrii clubului puteau aduce invitati, pe baza asa zisei legitimatii de membrie care de fapt era o fotografie a siglei clubului pe care se scria numarul de înregistrare al respectivului. Dintr-o superstitie inversa, am solicitat sa am numarul 13.
Am frecventat acest club intens, aducând cu mine pe vechiul meu prieten Liviu, odihneasca-se în pace, cu care sorbeam încet câte o cafea Frappe care la acea data se facea cu coniac si frisca, în atmosfera îmbibata de fum si muzica.
Acolo i-am vazut pe viu pe multi dintre precursorii muzicii rock si folk în Romania, precum formatiile Sfinx, Phoenix, Sfera si Cromatic, pe Mircea Florian care pe atunci era înca un debutant, pe studentul la arhitectura Mihai Munteanu, numit si Misu Folk pentru ahtiata sa înclinatie spre repertoriul lui Bob Dylan, precum si alti interpreti care si-au perindat talentul în acest lacas.
Toata aceasta relaxare culturala nu a durat prea mult caci odata cu "directivele" aduse de mini-revolutia culturala ceausista, Clubul Pop si-a dat obstescul sfârsit, împreuna cu multe alte activitati considerate de influenta nefasta pentru tânara generatie crescuta în România Socialista.